vineri, 27 iulie 2012

Despre așteptări

Am citit mai demult explicația pentru care copiii mici întind mâna după un obiect mai îndepărtat și încep să țipe.Ei "cheamă" la ei obiectul iar când acesta (bineînțeles:) nu vine,se frustrează.Observ că nu ne-am schimbat foarte mult atunci când vine vorba de așteptări.Și aici aș insista asupra așteptărilor de la noi înșine,de la capabilitățile noastre de a putea.Nu de a vrea.Suntem în continuare ca acei copii.Întindem mâna spre scopuri pe care (bineînțeles:) nu le putem atinge,decât făcând un oarecare efort.De obicei unul mare,care necesită îndârjire,răbdare,tenacitate,etc...
Cred cu tărie că omul este opera propriei creații,in sensul de autor și lucrare, și mai cred că ne luăm puțin în serios acest rol.
Cred că nu poți trăi complet dacă nu te lași în primul rând liber de a trăi spiritual,material,intelectual.Cred că trebuie efort în definirea acelor caracteristici care să ne permită sa ne atingem scopurile,așa cum cere efort performanța atletică.De ce ar fi diferit?Toți vrem.Dorințele noastre sunt(da,Arminiu,mulțumesc) tot mai mari,ajung sa fie comparabile cu participarea la Olimpiada dorințelor,însă puterile noastre sunt slabe,iar înțelegerea eșecului parcă și ea tot mai departe de adevăr.Oare cât e de greu să conștientizăm că trebuie să ne antrenăm zilnic pentru visele noastre,că trebuie să asudăm,să muncim,să zgâriem pereții cu unghiile câteodată pentru a reuși.
Dorințele realizate ușor sânt doar o iluzie,iar iluzia este la ordinea zilei în vremurile noastre.Ea (și noi,implicit) e responsabilă pentru această stare de fapt în care ne aflăm.Ea ne minte zilnic că ajunge să-ți dorești și...  "you can be anything you want to be".Adevărul e că(mi se pare extraordinar,dar parcă undeva înăuntru știm mereu și dintotdeauna asta) trebuie efort susținut pentru a fi ceea ce vrei.Așa că vă invit să (vă) doriți mai puțin(la început) și să puteți mai mult...http://www.seelike.me/post/14678445168/ethos-justin-wu-nick-bateman

joi, 12 iulie 2012

De azi mă antrenez la Gimmy

Scriu aceste rânduri pentru toți cei care la fel ca mine trăiți angrenați în sistemul ăsta de muncă idiot,care fumați,care sânteți sedentari,care mergeți cu mașina la colțul blocului(după țigări,bineînțeles),care aveți dureri de stomac de nervi,dar care vă promiteți să schimbați ceva.
Azi am intrat într-o sală de antrenament după 20 de ani.E greu să vă descriu sentimentul...înțelegi ce condiție fizică precară ai doar când începi sa faci ceva pentru ca ea să se schimbe.Am lucrat partea de sus,timp de 2 ore.La 4 minute de alergat pe bandă am început să am febră musculară.La fiecare serie de repetări făceam 4-5 în loc de 10.Dar,știți ceva?M-am simțit toată ziua extraordinar(eu merg de la 07.30),am mâncat dublu ca de obicei,n-am simțit nevoia să fumez,seara mi-am făcut un shake de proteine în loc de berea zilnică,iar liniștea interioară pe care o simți în pauzele dintre seriile de exerciții o știu doar cei care fac asta,în mod regulat.
Faceți-vă curaj,mergeți într-o sală,plătiți-vă mai mult de o lună abonamentul pentru a simți un commitment mai serios și VĂ PROMIT că o să vă schimbați viața.Dacă un boșorog ca mine a reușit,reușiți și voi!!!!

marți, 10 iulie 2012

Despre relații

Am observat că oamenii consideră ralația ca fiind cei 2 oameni care o compun.Nimic mai fals.Relația mea cu șeful meu(ca să extrapolez) nu e nicidecum eu+șeful.Ar fi absurd.Și eu,și el avem atât de multe lucruri care NU NE SÂNT COMUNE.Deci relația e mai degrabă acel ceva ce ne e COMUN.La care fiecare contribuie constant,sau nu...
Relațiile au începuturi,sfârșituri,nivele.Nivele de care de cele mai multe ori nu sântem conștienți.Majoritatea se văd supra-apreciativ sau sub-apreciativ raportat la nivelul la care-și percep relația,și aici la cea de cuplu mă refer.
Trebuie să înțelegem că trebuie timp să construiești,să dezvolți,dar mai întâi sa-ți asumi o relație,AȘA CUM ESTE EA...Altfel,construim,sau nu plecând de la premise greșite și asta are consecințe directe asupra vieții noastre.
Este aproape matematic ceea ce ni se întâmplă zilnic,dar cu toate astea mă frapează sa observ cât de intrigați sânt unii de parca altcineva în locul lor le-ar conduce viața.Să nu uităm că sântem ceea ce am facut din noi,iar cel de lângă noi(de cele mai multe ori)este ceea ce a devenit trăind lânga noi.
Ar fi de precizat că trebuie mai degrabă sa ne întrebăm zilnic ce am făcut pentru relația noastră,ce trebuie făcut în comun ca acel ceva să fie locul plăcut în care să trăim,decât să așteptăm(inutil) ca Zîna Măseluță să-și pogoare duhul asupra noastră.Am ajuns să ne placă sa trăim ușor și să avem. Să avem lucruri,bucurii,oportunități.Dar mai puțini înțeleg că ele trebuie dobândite.Și păstrate.Și mai ales...meritate.
Deci: “Cuiusvis hominis est errare, nullius nisi insipientis in errare perseverare”.

luni, 9 iulie 2012

Panarea

V-am promis o poveste,si uite ma iau cu Basescu,accidentele si altele zilnice.Ce sa fac?Si alea ma framanta,uneori...
Ok,Panarea,cea mai mica insula a arhipelagului Eolian(3,4km pătrați),este unul din acele locuri in care ajungi rar,dar pe care doresti sa-l vezi atunci cand te-ai saturat de vacantele clasice.Nu e chiar atat de dificil de ajuns,e in largul Siciliei,mai precis in nord-est.E superba,nu are drumuri(cu exceptia unor cai de acces pentru scutere si masini de golf,pe care le folosesc localnici pentru a cara bagajele turistilor si a aproviziona cele 3 hoteluri).Nu am sa intru in aceste amanunte,sant de fapt vre-o 5 hoteluri,dar doar 3 conteaza.Dupa cum va spuneam,ajungeti acolo cu feryy-boat-uri din Milazzo sau Napoli(aceasta varianta nu v-o recomand,dureaza cam 7 ore).
Insula in sine este o oaza de liniste,o incantare a ochiului si un prilej de a te simti cu adevarat izolat.Privelistea in zare iti arata Etna,Stromboli si Vulcano,cei 3 vulcani din Sicilia,iar asta vazuta de dimineata cand te trezesti si asculti marea...credeti-ma....e incantator.Noaptea,Vulcano arunca lava uneori,imaginea va va ramane pe retina pentru multa vreme.Nu tanjiti dupa ea daca va imaginati 5 stele,plaja de nisip,ski-jet,etc...(am sa va recomand si pt alea niste locuri mai putin cunoscute).Insa,daca doriti sa faceti scufundari,sa va plimbati linistiti si uneori absolut singuri pe o plaja stancoasa,incercati Panarea.Se pare ca Dolce si Gabbana,Uma Thurman, Armani(lista poate continua) au gasit aici locul acela care sa aiba acel "ceva" ce nu-l uitzi niciodata...

sâmbătă, 7 iulie 2012

Sofeaza constient!

Sofam in fiecare zi gonind pe drumurile patriei(astea care le avem,vai de ele!),uneori de parca am concura la raliuri,injuram,agresam,demonstrand caracterul oribil pe care am ajuns sa-l avem.Facem asta CONSTIENT, gasindu-ne mereu cate o scuza.Desi santem tara cu unul dintre cele mai ridicate rate a accidentelor din Europa,NU AVEM NICI MACAR O CAMPANIE IN ACEST SENS!Bine ca trebuie sa consumam moderat sare si grasimi conform ad-urilor televizate!
I. 1, 3 mil persoane mor anual in lume
50 mil persoane sunt ranite anual in lume
În România 3.000 de persoane îşi pierd viaţa, anual, în urma accidentelor rutiere
In topul al cauzelor de mortalitate, accidentele rutiere ocupă locul doi după infarctul miocardic.
(Raportul s-a bazat pe statistici ale Organizatiei Mondiale a Sanatatii privind siguranţa rutieră din 178 de ţări )
II. 57 % dintre romani nu se simt in siguranta in trafic
25 % spun ca depasesc frecvent limita legala de viteza pe drumurile din afara localitatii
21,7 % au recunoscut ca, ocazional, conduc sub influenta bauturilor alcoolice
Centura de siguranta:
52,1 % dintre soferi isi pun centura de siguranta atunci cand sunt in localitati
70,4 % dintre soferi isi pun centura de siguranta atunci cand sunt in afara localitatii
77,4 % dintre soferi isi pun centura de siguranta atunci cand sunt pe autostrada
Agresivitatea in trafic:
78,7 % au reclamat flash-urile sau claxoanele
48,8 % au reclamat gesturi amenintatoare sau obscene
43,5 % au reclamat agresiuni verbale
39,1 % au reclamat blocarea masinii in parcare
6% au reclamat urmariri in trafic
3,3 % au reclamat agresiunile fizice
(Studiu realizat la cererea Directiei Rutiere pe un esantion de 1.119 conducatori auto activi, 12 mai 2011.)
III. Topul zonelor periculoase din Romania:
Cele mai periculoase „puncte negre” din România:
- DN 6 (Bucureşti-Alexandria), între kilometrul 12 şi 13, în zona localităţii Bragadiru: 26 de accidente grave, cu 14 morţi şi 21 de răniţi grav.
- DN 19 (Oradea-Carei), între kilometrul 0 şi 1, în interiorul oraşului Oradea, pornind de pe Bulevardul Ştefan cel Mare spre ieşirea dinspre Biharia: 19 accidente grave, cu 10 morţi şi 14 răniţi grav.
- DN1 (Bucureşti-Ploieşti), între kilometrul 44 şi 45, în zona localităţii Puchenii Moşneni: 18 accidente grave, cu 8 morţi şi 21 de răniţi grav.
- DN 15 (Turda-Târgu Mureş-Reghin), între kilometrul 80 şi 81, în zona localităţii Sângeorgiu de Mureş: 18 accidente grave, cu 10 morţi şi 8 răniţi.
- DN 21 (Brăila-Călăraşi), între kilometrul 2 şi 3, în zona localităţii Vărsătura: 16 accidente grave, cu 9 morţi şi 13 răniţi grav.
- DN 2A (Urziceni-Constanţa), între kilometrul 203 şi 204, în zona localităţii Palazu Mare: 15 accidente grave, cu 9 morţi şi 8 răniţi grav.
(perioada 1 ianuarie 1999 – 30 iunie 2011, conform Direcţiei de Poliţie Rutieră a IGPR)

vineri, 6 iulie 2012

Blog pe mobil

Se pare ca tata Google ma lasa sa postez de pe mobil.Incepe sa devina 'convenient':)

Facebook vs Blog-batalie anti superficialitate

V-am instiintat ca-mi mut opiniile pe blog.Vedeti,Facebook e ca si engleza americanizata:CONVENIENT(convenabil).Urasc acest lucru.(tipic american).Azi am facut o poza cu telefonul la o ciorba de peste(sincer,cea mai buna pe care am mancat-o vreodata).Am uploadat-o,am pus un titlu si in mai putin de 1 minut era postata "experienta".Convenabil,nu?Ca un hamburger.Dureaza putin,esti online,prietenii iti impartasesc pranzul:).Atat.
Maine,altceva,la fel de convenabil.La asta se reduce comunicarea.Ma scuzati,prefer sa va scriu aici,sa nu fie convenabil,sa-mi ia timp,sa ma fortez sa va fac sa-mi scrieti ceea ce credeti fara sa va fie si voua convenabil,sa dialogam intr-o limba mai dificila,sa ne re-obisnuim sa discutam pe larg,pentru ca la urma urmei,E VIATA NOASTRA.Nu, instant posting, instant comment,short "like"-uri...
Paradoxal...ma folosesc de cuvinte exact din limba pe care doresc sa o evit.Se vede ca sant "bolnav",ca voi toti probabil de superficialitate in comunicare.Poate ar trebui sa facem ceva,nu credeti?

Basescu a fost demis

V-am promis o "poveste",dar trebuie sa va scriu ceea ce cred atunci cand se intampla lucruri in viata mea zilnica,ideea acestui blog fiind tocmai aceea de a va scrie atunci cand simt.Voi reveni la trecutul "povestii",ulterior.
Intrebare:Ce importanta are pentru viata ta ca Traian Basescu a fost demis de Parlament?Probabil,niciuna.Cat este de esential sa te implici in a avea opinii despre jocurile politice facute undeva paralel cu viata ta?Mircea Badea s-ar enerva groaznic citind asta,parca-l vad gesticuland:
-Pai,cetatene,totul are legatura cu politica,ei decid viata fiecaruia dintre noi,bla,bla,bla...
Nu.Nu ei decid nimic din viata ta.Ei decid poate,mediul in care traiesti momentan,alegerea ta,in definitiv,si asta intr-o mica masura...
Vreau doar sa stiti ca voi asculta Lara Fabian,voi bea un Leffe si voi fuma linistit pe balcon,in aceasta seara gandindu-ma daca maine va fi soare sau va ploua si voi lasa aceste penibile dezbateri pe seama "analistilor".
Oricum,la urma urmei,azi e ziua de nastere a lui Dalai Lama,un om care m-a inspirat prin viata sa infinit mai mult decat "show"-urile fanariote din Bucurestiul nostru conducator...
Deci,La Multi Ani!!!!!!

Inceputurile

   Am inceput sa scriu nu deoarece toata lumea are un blog,nu pentru ca e "la moda" ci pentru ca simt demult ca am ceva de spus,ceva ce altii vor putea sa gaseasca,sa regaseasca sau sa considere util in propriile lor calatorii(urbane,sau nu).
   Sant un calator urban pentru ca am dorit sa-mi asociez viata si experientele ei acestui mediu si nu neaparat pentru ca-mi traiesc viata prin orase.
   Va voi impartasi ganduri,trairi si intamplari ale unei vieti traite foarte mult in interior si neimpartasite cu altii,fapt ce a dus pana la urma la determinarea aproape instinctuala de a o imparti cu cineva,de a o face publica pentru a-i conferi existenta.Probabil ca viata fiecaruia dintre noi exista,a priori,doar pentru ca noi existam,dar impartasirea acesteia o face folositoare celorlalti prin insasi accesul "celorlalti" in propriul univers.
  M-a fascinat mereu intrebarea daca o viata remarcabila e aceea traita tumultuos si compusa din evenimente remarcabile,dar "pastrata" pentru sine sau o viata "normala" impartita celorlalti pentru judecata, analiza sau regasire,dupa cum am spus.Am fost si raman un cititor,de aceea inclin pentru ultima varianta;am "trait" impreuna cu autorii fiecare carte, nuvela,poveste,articol,m-am intrebat mereu cum ar fi aratat istoria fara  "povesti",am regretat fiecare poveste care nu a fost povestita si cred ca unul din privilegiile acestor vremuri este aceasta usurinta in a ne povesti vietile, in diferite forme.
  Am sa va scriu,sincer,simplu "povestea mea".Sper sa gasiti ceea ce cred ca e cel mai de pret lucru in viata:inspiratia de a trai fara un scop anume bucurandu-va si intristandu-va de drumul propriei voastre povesti...